In ochi si in jurul lor apar primele semne de fericire , primele lacrimi, primele emotii, primele suparari. Practic toate evenimentele isi pun amprenta asupra tabloului ochilor. Ei pot fi ca un jurnal , care ramane la alegerea posesorului de catre cine poate fi citit.
Exista atat de multe persoane ,atat de multi ochi , atatea lucruri pe care ochii vor sa le spuna si nu sunt ascultati.
In ochii ei se citea intotdeauna , intelepciunea , misteriozitatea , feminitatea , se putea citit totul, inclusiv ceea ce nu voiai sa afli vreodata...dar cine sa stea sa citeasca?!... nu am avut timp atunci, eram prea cufundat in a-mi controla reactiile.
Acum, nu s-a schimbat nimic. Tot nu am timp, iar de controlat nu mai am ce sa controlez, e totul un haos. Pana ai aparut tu , tu si ochii tai. Voi sunteti altfel, voi ati oprit haosul. Nimic special in culoare, tot farmecul ochilor tai sta in seninatate si armonia prin care orice gest , orice lucru ce te macina isi revarsa existenta asupra lor. Ochii tai sunt atat de dezinvolti , atat de maturi si totusi atat de tineri.
Ochii tai nu sunt ca cerul , si nici ca marea , ochii tai incanta prin simplitate ...si totusi, nici felul in care se transforma atunci cand zambesti sau cand iti gandesti urmatoarea miscare, nici felul in care tii prizoniere in adancul lor constelatii intregi, nu se incadreaza in sablonul simplitatii.
Aseara ai aparut in visul meu cu priviea aia care ma imbratisa ca pe un iubit si ma legana ca pe un copil... Nu-mi amintesc din vis decat un sentiment de siguranta. M-am trezit cu acest sentiment si incerc sa-l pastrez cat pot de mult.
