I'm an asshole, but you love me

  Uram pamantul, imi placea sa fiu visator sa plutesc printre nori , traiam intr-o lume doar a mea. Nu acceptam sa ma schimb , ma asteptam ca toti sa se schimbe pentru mine. Toate astea mi se pareau indispensabile , incepusem sa cred ca daca relationez cu oameni care imi impartasesc ideile egoiste ... Oameni care nu am aflat inca daca erau de acord cu adevarat sau doar isi exersau imaginatia in conversatiile cu mine ... O sa gasesc o cale spre fericire chiar si captiv in acea personalitate rece si foarte introspectiva.
    Toate astea ma copleseau, pana ai aparut tu, tu cea cu primul sarut in coltul gurii, tu cea care iti arcuiesti coastele inainte de a te ridica din pat dimineata. Tu m-ai facut sa renunt la vechiile obiceiuri si ai facut ca pamantul pe care il uram sa mi se para din ce in ce mai frumos, m-ai facut sa renunt la zidul pe care il construisem in jurul meu si sa traiesc frumos , nu doar sa visez ca intr-o zi voi trai frumos ... Si toate astea nu au fost impuse , au fost induse... am renascut din personalitatea ta , iar apoi am crescut amandoi. Am invatat cum sa impart totul la doi, defapt am invatat ca nimic nu e doar al meu, totul e al nostru, de la ultima tigara ramasa in pachet , pana la deranjul lasat dupa petrecerile cand ramanem singuri acasa. Am invatat ca poti fi fericit fara o casa in pustietate si ca tu imi esti de ajuns ca sa fiu fericit, pentru ca tu esti un pachet minunat, adica o combinație letală, o combinație frumoasă. Cea mai frumoasă. Tu esti un palat care la interior arată la fel de bine ca la exterior. Nu este nimic lăsat de izbeliște. Totul este așezat cu grijă la locul lui. Esti un univers în care am intrat si nu as mai vrea sa plec. Esti o ușă pe care odată ce intri vrei să o închizi cu o mie de zăvoare. Să nu intre nimeni și nici tu să nu mai ieși de acolo.