I have a lover, a lover like no other

    Demult obisnuiam sa las marea sa ma faca fericit, o lasam sa ma stranga in brate si sa imi dea sfaturi , iar ea ma lasa sa imi innec amarul in valurile ei. Vedeam in ea cel mai apropiat prieten ,  aveam incredere in ea ca tot ce-i spun ramane doar intre noi.    

    Cu toate ca ai aparut tu in viata mea  si nu mai am amaruri sau secrete,  am nevoie in continuare de sfaturile marii,  am nevoie de ea sa-mi arate cum sa te iubesc , cum sa iti scriu, ce sa iti soptesc atunci cand imi spui ca ma iubesti. 

    Credeam ca marea se va supara pentru ca mi-am gasit pe altcineva , cineva uman care sa ma inteleaga, sa ma iubeasca , sa ma stranga in brate si sa ma faca sa ma simt in siguranta, dar nu a fost asa , marea a continuat sa imi vorbeasca si imi urla in ureche sa te iubesc asa cum simt, pentru ca tu te-ai indragostit de esenta din mine , te.ai indragostit de ceea ce nu ai vazut niciodata. 

   

    Marea mi-a aratat cat de mult te iubesc si cat de mult imi poti lipsi, ea mi-a aratat cat de perfecta esti si m-a invatat cum sa iti transform fiecare defect in calitate, defapt m-a invatat ca toate defectele tale sunt calitati, doar ca eu le priveam gresit.  M-a invatat cum sa ajung la esenta din tine si cum sa definesc frumusetea prin tine.

    Asa m-am indragostit de esenta si de frumusetea ta. Asa am ajuns sa te iubesc... pe tine cea care atingi apogeul feminitatii  atunci cand iti dezgolesti umarul lasand sa cada usor breateaua sutienului...pe tine cea care ma lasi sa imi ingrop in ochii tai toata amintirea marii , toata esenta vietii, toate visele mele de iubire. 

We don't need no thought control

   Ma apropii de terminarea liceului si ma intreb din ce in ce mai des cu ce am ramas dupa 12 ani de scoala. Ce am invatat pe langa chestiile de baza : citit, socotit s.a.m.d ; Cu ce slefuiri mai deosebite m-am ales?
   Nu o sa ma apuc sa critic sistemul educational romanesc, dar pot critica lipsa de interes si de profesionalism a unora dintre profesori.
   Eu unul niciodata nu m-am simtit neindreptatit prin notele pe care le-am primit, am considerat ca le merit din plin fie ele bune sau rele , dar atitudinea profesorului la ora ma revolta mai mult decat orice. 
   Atitudinea delasatoare prin care domniile lor considera ca aducerea unui proiector si aruncarea  pe pereti a 3 slideshowuri facute de elevii din generatiile trecute reprezinta "practici moderne de predare" mi se pare o totala lipsa de implicare si de aceea nu inteleg de ce asteapta de la elevi un altfel de comportament.
   De asemenea, faptul ca ne sunt bagate pe gat niste lectii sablon, predate de zeci de ani la fel, fara a fi schimbata o virgula, mi se pare o inconstienta actiune de indobitocire a elevului, care inevitabil va recidiva intr.o totala lipsa de imaginatie. In loc sa invatam bazele unei materii, noi trecem direct la detalii. E ca si cum ne-am apuca sa construim o casa , incepand cu acoperisul. 
   Cu toate astea exista si profesori care intr-adevar se implica , care se chinuie ca elevul sa ramana cu ceva dupa ce iese de la ora lor, ba mai mult incearca sa creeze caractere... Rare personalitati , dar existentente.
   Mi.am dat seama dupa astia 12 ani ca de la scoala, ca materii predate si invatate m-am ales cu apeoape nimic (exceptie:limbi straine, materiile pt admitere) cel putin nu pe termen lung, insa de la scoala locul unde am intalnit oameni, parca am invatat ceva despre prietenie, caractere, cauza si efect. 
   Am invatat ca anturajul si nevoia de a face parte dintr-unul te modeleaza. Pe scurt , cine se aduna se aseamana si  mai rar viceversa . 
   Am invatat ca desi in unele cazuri banii si existenta unor clase sociale fac mai accesibila calea spre educatie , pana la urma caracterul si inteligenta fac diferenta.
   Ce trebuie tinut minte este ca inteligenta si cunostintele nu sunt o garantie a succesului si cu toate astea, o coloana vertebrala dreapta te poate face sa te simti mai bine decat orice.
   
   
  

Ode to Mr. N

Sunt prietenii pe care ii vei intalni intr-o zi
Sunt lumea careia vei invata sa-i faci fata
Sunt drumul pe care o sa-l urmezi candva
Sunt scrisorile pe care nu le-ai trimis niciodata
Sunt regretele pe care le vei uita intr-o zi
Sunt drumul tau catre fericire
Sunt visele care s-au spulberat
Sunt muzica ce-ti aminteste de ea
Sunt ideea ta pentru o lume mai buna

Sunt tot ceea ce sunt
Pentru ca daca n-as fi nu s-ar mai povesti

Come Back Where You Belong

   Daca m.as uita la oameni din perspectiva unui astronom , as vedea in fiecare o mica galaxie.  Ideal ar fi ca toate galaxiile sa fie pline de stele si de cai lactee care sa le faca sa lumineaza.
   Totusi, daca ma uit spre galaxia mea , nu vad decat stele rasfirate si o gaura neagra care absoarbe tot ce.i uman in mine, care imi da impresia ca totul se prabuseste in jurul meu.
   Datorita ei, nu pot sa leg doua ganduri , ma face sa simt oboseala trairii la infinit a acelorasi amintiri. Nu pot lega prietenii si cel mai rau e ca nu stiu cum sa le pastrez pe cele vechi. 
   Galaxia mea e acum casa neprimitoare pentru trei personalitati total diferite care nu-si gasesc niciodata linistea in interiorul meu. Nu le condamn. Cum ar putea sa se inteleaga vreodata un individualist, care ar calca pe cadavre numai pentru a fi el multumit, un optimist care gaseste motiv de bucurie in tot ce-l inconjoara si un introvertit care se simte bine in singuratate, departe de ochii lumii si inconjurat doar de gandurile lui ?
   Ar mai fi cineva , care s.a nascut aici, care a numit candva aceasta galaxie ''acasa'' . A crescut aici in vremuri cand aveam in gradina constelatii si totul era luminat, dar cu timpul totul s.a stins , iar cand s.a facut desul de mare a plecat, n-a suportat sa vada cum toata galaxia asta care ii fusese casa, se prabuseste...acum cutreiera intreg universul cautand alte galaxii cu alte case si cu alte gazde mai bune. 
   Cateodata mai vine in vizita si intreaga mea galaxie se lumineaza iar pentru o vreme. E o atmosfera atat de calda si primitoare . Din pacate niciodata nu sta prea mult , nici macar nu innopteaza, spune ca si-a facut prieteni peste tot unde s-a dus si ca este asteptat si de ei sa le lumineze casele... Ma bucur pentru el , dar sper totusi ca macar o data sa ramana si peste noapte, sa dorm linistit stiind ca din nou in gradina mea lumineaza constelatii.
  

Marea

Suntem singuri... doar noi doi si marea, suntem fericiti ca ne putem tine in brate unul pe celalalte. Nisipul ce zgarie lin ne este pat, iar luna ,lampa de citit ganduri. Nu avem bani, nici camera la hotel , dar simplitatea noastra ne face fericiti, ne face puri si imuni la virusul indiferentei . Marea se apropie de cortul nostru, iar soarele timid isi revarsa razele peste linia orizontului, nu ne temem de ei , nu vor sa ne faca vre-un rau , nici sa deranjeze, ei ne sunt prieteni pretutindeni , sunt martorii iubirii noastre, nu putem sa ne asundem de ei , nici nu vrem asta.

Through Your Eyes

 Prin ochii nostri se pot citi atat de multe lucruri ...si cu toate astea sunt atat de putini cei care ajung sa ne cunoasca din priviri.
 In ochi si in jurul lor apar primele semne de fericire , primele lacrimi, primele emotii, primele suparari. Practic toate evenimentele isi pun amprenta asupra tabloului ochilor. Ei pot fi ca un jurnal , care ramane la alegerea posesorului de catre cine poate fi citit.
 Exista atat de multe persoane ,atat  de multi ochi , atatea lucruri pe care ochii vor sa le spuna si nu sunt ascultati.
 In ochii ei se citea intotdeauna , intelepciunea , misteriozitatea , feminitatea , se putea citit totul, inclusiv ceea ce nu voiai sa afli vreodata...dar cine sa stea sa citeasca?!... nu am avut timp atunci, eram prea cufundat in a-mi controla reactiile.
  Acum, nu s-a schimbat nimic. Tot nu am timp, iar de controlat nu mai am ce sa controlez, e totul un haos. Pana ai aparut tu , tu si ochii tai. Voi sunteti altfel, voi ati oprit haosul. Nimic special in culoare, tot farmecul ochilor tai sta in seninatate si armonia prin care orice gest , orice lucru ce te macina isi revarsa existenta asupra lor. Ochii tai sunt atat de dezinvolti , atat de maturi si totusi atat de tineri.
  Ochii tai nu sunt ca cerul , si nici ca marea , ochii tai incanta prin simplitate ...si totusi, nici felul in care se transforma atunci cand zambesti sau cand iti gandesti urmatoarea miscare, nici felul in care tii prizoniere in adancul lor constelatii intregi, nu se incadreaza in sablonul simplitatii.
  Aseara ai aparut in visul meu cu priviea aia care ma imbratisa ca pe un iubit si ma legana ca pe un copil... Nu-mi amintesc din vis decat un sentiment de siguranta. M-am trezit cu acest sentiment si incerc sa-l pastrez cat pot de mult.

Timp Pentru Noi

 - Am vazut aseara un filmulet pe net , in care un tip si o tipa se intrebau ce ar face daca saptamana ar avea 8 zile. Tu ce ai face?
 - Nu stiu ,oricum , ce inseamna o zi in plus, pana la urma tot la saptamana lucratoare ne intoarcem.
 - Da, dar asta e o zi speciala , aproape ca nu face parte din saptamana , e o zi doar pentru sufletul tau , o zi mai sacra chiar decat duminica , o zi in care lucrurile care-ti displac sunt interzise prin lege.
 - Avem 7 zile pe care nu le folosim cum trebuie, pierdem timpul cu toate prostiile, cred ca in a8a zi ar trebui sa invatam cum sa valorificam timpul.
 - Si dupa ce inveti sa-l valorifici, tot o sa iti ramane atatea de facut , niciodata nu ne ajunge timpul , intotdeauna vrem mai mult , e in natura noastra sa vrem asta, deci ce ti-ai dori sa faci ?
 - Cred ca as vrea sa am un buton care sa ma faca sa uit  tot ce am facut in celelalte 7 zile, iar in cea de-a 8a sa fiu o alta persoana, sa pot sa plec undeva departe de oras, unde nimeni nu-mi cunoaste numele... sa fac lumea sa se intragosteasca de mine , sa ma bucur de pupilele lor dilatate si apoi ,cand ziua ia sfarsit sa uite de existenta mea.
 - Si nu te-ai plictisi niciodata sa faci asta in fiecare a8a zi ?
- Ba da , de asta in fiecare a8a zi as face altceva. Probabil la inceput o voi lua usor , voi incerca sa invat sa gatesc sau voi desena , sau pur si simplu voi lenevi, apoi o sa incerc ceva mai spontan , o sa merg la alergat , sau la sala , ceva legat sport, iar dupa sapatamanile in care ma simt cu nervii la pamant vreau doar sa am parte de liniste , sa pot dormi , iar cand ma trezesc sa ma simt deconectata de la tot... Dar sigur ma voi satura repede sa fac atatea lucruri de una singura, o sa vreau sa impart fericirea zilei a 8a cu toti cei dragi , asa ca o sa vreau sa  stau cu tine , cu familia , si cand spun familie, ma refer la toata familia , chiar si cei de peste mari si tari... Tu ce ai face in a8a zi , daca ar exista una ?
-As cauta frumosul in tot ce-i urat , as lua fiecare amintire frumoasa pe care am avut-o si as trai-o din nou , iar daca asta nu ar fi posibil as cauta un loc linistit , de care sa stiu numai eu , un loc care sa-mi asculte supararile , planurile de vitor , fara sa imi dea rezolvari , doar sa taca si sa ma faca pe mine sa le caut.

Femeia , un rau necesar

   Te desparti iubesti , iubesti , te desparti... si cand te desparti  esti mahmur, e o mahumreala groaznica si spui : "femei?!... Niciodata ...Nu mai vreau niciodata"...si o luna , doua , sase , mergi singur si iti zici in gand "E bine , e bine asa"  si deodata :  o gamba , un pantof cu toc , o privire si...dupa cateva saptamani... Tresari si te sperii de fiecare data cand vezi chipul acelei persoane… e frumos , e frumos sa simti frica si in acelasi timp bucuria ca o avea aproape , din nou si din nou. 
   Ai vrea sa-i atingi mana alba si subtire, ca in visul de aseara,  insa nu poti, te confrunti cu realitatea, iar in realitate nu-i poti controla pe cei din jur ca in vise. 
   E frumos sa te trezesti dimineata cu “ea” in minte si sa-ti inghete sangele in vene, doar la gandul ca iar o vei vedea si nu-i vei spune mai nimic.
   Iubirea-i ca betia, spui tot ce simti cand esti  satul , iar sfiala , emotia si fiorul de la inceput , devin profunde si dureroase, mult prea dureroase ca sa le tii in tine fara sa le impartasesti .
   
   Singurul compliment pe care pot sa-l fac in incheierea acestei postari , este ca "femeia e un rau necesar".

Lume Pentru Doi

  Vreau sa ma scald in razele lunii iar umbra spinilor de brad sa-mi intepe fata; sa-ti simt iubirea, sa-mi simti iubirea, sa-ti simt ura, sa-mi simti ura, sa ne atingem unul altuia visele, pe care noi insine nu ni le-am atins niciodata, sa visam unul pt realitatea celuilalt, sa ne completam privirile si sa ne incrucisam vorbele, sa-ti sarut buzele arse de soarele dezvelit de secrete,sa vedem unul prin ochii celuilalt,sa-ti aspir gandurile si sa-mi citesti sentimentele, sa vedem dintr-un abstract acelasi rasarit la malul mari, iar razele soarelui antingandu-ne trupurile care dintr-un singur gest devin o singura umbra !

Why ?!

   De ce trebuie sa regretam fiecare moment, de ce fiacare lacrima calda de bucurie trebuie stinsa de una rece de ura, de ce momentele de dragoste si prietenie trebuiesc puse in balanta cu cele de ura si regret, de ce fiecare "Da" trebuie infruntat de un "Nu", de ce ne aducem aminte intotdeauna numai de raul pe care ni l-a facut cineva...de ce?!...  
   Pentru ca noi oamenii uitam,uitam de tot,de prieteni,de familie,de toti cei care ne-au iubit... si ne aducem aminte de ei intr-un moment in care viata ne trece prin fata ochilor,un moment prea tarziu, in care nu ne mai raman decat amintirile,parul se albeste, verigheta se pierde si nu mai avem decat cu un colt de memorie,undeva, daca il avem si pe acela. 
   In acele clipele cred ca toti am vrea sa dam timpul inapoi, sa ne cerem iertare celor apropiati pentru ca i-am uitat, sa-i spunem din nou primei iubiri "te iubesc", sa facem tot ce nu am avut timp intr-o viata .Însa nu se poate... si asa inchizi pt. ulrima data ochii,cu un sentiment de regret asupra faptului ca ai trait.

Despre esenta

   Seara trecuta am avut un vis , un vis tare ciudat si totusi foarte frumos in esenta lui...mda, esenta , cam despre asta era visul.
   Eram eu,cu toti cunoscutii : prieteni, familie, colegi, in general oameni care-mi sunt dragi sau carora incerc sa le fiu eu drag lor.
   Eram toti intr-o incapere intunecoasa , claie peste gramada, speriati, insetati si infometati , cel mai probabil ceva rau ni se intamplase, sau urma sa ni se intample... da stiu , pana acum nimic frumos , dar totusi... Desi , clar nu era cea mai buna zi din viata noastra , toti , asa cu inimile urcate in gat , infricosati , eram redusi la uman, la ceea ce suntem in esenta.
   De aici vine si intrebarea...de ce numai de frica devenim ESENTA? de ce in restul timpului purtam toti masti ? 

Once upon a time ...

   Totul a inceput , cum multi dintre voi banuiati ca o sa inceapa ...  intr-o aproape-dimineata , pe malul marii ,cand un tanar , care dormea singur ,  inconjurat doar de mucuri de tigara si sticle de vin , acoperit cu o camasa maro in carouri , descult si imbracat in blugi se trezeste mahmur , zdruncinat de ...o fata .
   O fata frumoasa  ,cu ochi albastri , pometi proeminenti si un zambet siret, atat de fermecator incat nici cea mai buna orchestra , nici cel mai bun vin nu-l puteau face pe tanar mai fericit .
   Era pentru prima data cand o vazuse , i se parea cea mai splendida fiinta pe care o intalnise vreodata . Au inceput sa vorbeasca , au mers impreuna la o plimbare pe malul marii , iar apoi au intrat in apa . Erau singuri , doar ei doi si marea . Erau fericiti pentru ca se puteau tine in brate unul pe celalalt. Nisipul le era pat , iar soarele care deabia rasarise , era lampa lor de citit ganduri . Nu aveau bani , nici camera la hotel , tot ce aveau era o sticla de vin, aproape goala si un pachet de tigari , la fel de gol, dar cu toate astea simplitatea lor ii facea sa zambeasca si asta era cel mai important pentru amandoi.
   In scurt timp , baiatul a trebuit sa plece, trenul cu care trebuia sa mearga  acasa , urma sa ajunga cat de curand in gara. Nu putea sa-si imagineze cum ar fi fost ca dimineata urmatoare cand se trezeste , totul sa fie dat uitarii , sa nu aiba nimic care sa-i aduca aminte de ea , nimic care sa-l asigure ca totul a fost realitate si nu doar un vis.
   Tanarul se ridica sa plece, ii saruta lin parul , iar ea se trage usor inapoi pentru a-i privi chipul. Ochii lui erau injectati , iar lacrimile de pe obraji stateau marturisire tristetei , pe care o simtea . O durea sa-l vada intr-o asemenea stare , dar cu toate astea, zambeau amandoi. Dupa ce si-au luat ramas bun , tanarul face un pas sa plece , dar se intoarce imediat si-i infasaoara fetei trupul in camasa lui larga si decolorata de soare , era doar o amintire pe care voia sa i-o lasa, pentru a-i aminti de el de fiecare data cand o va vedea. Fata a simtit acelasi lucru si i-a dat lui una din cele doua  pene de chitara de la gatul ei. Asa , cei doi vor stii intotdeauna ca tot ce s-a intamplat in dimineata aceea pe plaja , a fost un moment real , un moment de fericire ce a dus la o amintire frumoasa .