Demult obisnuiam sa las marea sa ma faca fericit, o lasam sa ma stranga in brate si sa imi dea sfaturi , iar ea ma lasa sa imi innec amarul in valurile ei. Vedeam in ea cel mai apropiat prieten , aveam incredere in ea ca tot ce-i spun ramane doar intre noi.
Cu toate ca ai aparut tu in viata mea si nu mai am amaruri sau secrete, am nevoie in continuare de sfaturile marii, am nevoie de ea sa-mi arate cum sa te iubesc , cum sa iti scriu, ce sa iti soptesc atunci cand imi spui ca ma iubesti.
Credeam ca marea se va supara pentru ca mi-am gasit pe altcineva , cineva uman care sa ma inteleaga, sa ma iubeasca , sa ma stranga in brate si sa ma faca sa ma simt in siguranta, dar nu a fost asa , marea a continuat sa imi vorbeasca si imi urla in ureche sa te iubesc asa cum simt, pentru ca tu te-ai indragostit de esenta din mine , te.ai indragostit de ceea ce nu ai vazut niciodata.
Marea mi-a aratat cat de mult te iubesc si cat de mult imi poti lipsi, ea mi-a aratat cat de perfecta esti si m-a invatat cum sa iti transform fiecare defect in calitate, defapt m-a invatat ca toate defectele tale sunt calitati, doar ca eu le priveam gresit. M-a invatat cum sa ajung la esenta din tine si cum sa definesc frumusetea prin tine.
Asa m-am indragostit de esenta si de frumusetea ta. Asa am ajuns sa te iubesc... pe tine cea care atingi apogeul feminitatii atunci cand iti dezgolesti umarul lasand sa cada usor breateaua sutienului...pe tine cea care ma lasi sa imi ingrop in ochii tai toata amintirea marii , toata esenta vietii, toate visele mele de iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu