Femeia , un rau necesar

   Te desparti iubesti , iubesti , te desparti... si cand te desparti  esti mahmur, e o mahumreala groaznica si spui : "femei?!... Niciodata ...Nu mai vreau niciodata"...si o luna , doua , sase , mergi singur si iti zici in gand "E bine , e bine asa"  si deodata :  o gamba , un pantof cu toc , o privire si...dupa cateva saptamani... Tresari si te sperii de fiecare data cand vezi chipul acelei persoane… e frumos , e frumos sa simti frica si in acelasi timp bucuria ca o avea aproape , din nou si din nou. 
   Ai vrea sa-i atingi mana alba si subtire, ca in visul de aseara,  insa nu poti, te confrunti cu realitatea, iar in realitate nu-i poti controla pe cei din jur ca in vise. 
   E frumos sa te trezesti dimineata cu “ea” in minte si sa-ti inghete sangele in vene, doar la gandul ca iar o vei vedea si nu-i vei spune mai nimic.
   Iubirea-i ca betia, spui tot ce simti cand esti  satul , iar sfiala , emotia si fiorul de la inceput , devin profunde si dureroase, mult prea dureroase ca sa le tii in tine fara sa le impartasesti .
   
   Singurul compliment pe care pot sa-l fac in incheierea acestei postari , este ca "femeia e un rau necesar".