Tu, anotimpurile si muzica

    Daca mi-as aduce aminte de tine in zilele de primavara , cel mai probabil te-as compara cu „The Second Waltz’’ de Shostakovich pentru ca esti senzuala, linistita, esti feminitatea in persoana, esti gingasa si totodata plina de fermitate.  Daca mi-as aduce aminte de tine  vara, cel mai probabil te-as compara cu „Bolero” de Maurice Ravel pentru ca il ascultam in Vama pe nisip, la rasarit si pentru ca vara lasi de-o parte inhibitile, problemele si esti libera, deschisa si emani prosperitate .  Daca mi te amintesc  toamna... ei bine, toamna, parul ti se inchide la culoare, problemele incep  sa-ti bata la usa si totusi devii mareata. Mareata doar prin simplitate, privire si senzualitate ... asa ca te-as compara cu „Aida” de Verdi.  Dar iarna cu siguranta ai fi cea mai vesela melodie.  Ai fi „Radetzky March’’ de Strauss... pentru ca esti infloritoare esti in contrast cu toata calmitatea de afara... te inalti, rasari si luminezi puternic, radiand a fericire...    ...si totusi daca nu as avea cu ce sa te compar, daca nu ar exista anotimpuri si nici muzica sau compozitori ... ar insemna sa raportez  frumusetea la feminitate si astfel sa te compar pe tine cea de la miezul noptii, urcata pe tocuri, dezgolindu-ti  gleznele sub o rochie atragatoare de dantela neagra , mulata pe corp... cu tine cea de dimineata, adormita, cu parul vraiste, cu pielea zbarlita, cu soarele atingandu-te printre perdele, cu tine cea adevarata, feminina si inca frumoasa.